Blog

Scrisoare către critici, bloggeri și către cine se mai simte

Dragii mei,

Am auzit că-mi bălăcariți cărțile. Cum să nu? Chiar vă rog, poftiți și cu-altă ocazie! Uitasem, am o singură mică-mare mențiune: nu pe cheltuiala mea, da aia care este (aproximativ 30 de lei pe carte).

Știm că autorii făcuți ca la ușa cortului vor să fie cool și-o să vă spună „Mulțumesc pentru circotecă, aka recenzie”  și-o să vă mai spună că apreciază efortul pe care l-ați făcut, bucurându-vă în avans că autorului îi va pica fața când o va lua la citeală. Eu nu sunt interesată să par cool, pentru că nu asta mi-am scris pe lista de obiective pe anul 2016; poate din 2017 încolo, dar nu promit. Ce am pe listă? Să fiu autentică, să nu mă mint singură și să recunosc adevărata intenție din spatele fiecărei acțiuni, lucru pe care vi-l recomand din suflet și vouă.

Revenind, dacă doriți să mă „aranjați literar”, cumpărați-mi cărțile și-apoi puteți să vă sprijiniti și mobila-n ele, să le folosiți pe post de hârtie de budoir, hârtie de copt castane, ce doriți voi și ce vă mai trece prin cap.

Nu știu domnule, dar vizual este ca și cum omul îti dă un cadou și tu îi dai peste mână, zău așa! Am primit și eu cadouri nesuferite, dar le-am dat mai departe, le-am pus în beci, orice altceva, dar nu mi-am vărsat fierea public pentru că n-am primit ce mi-am dorit, nu m-am dat cu fundul de pământ având spume la gură, nu i-am vorbit despre fizicul lui, despre vărul lui de-al optulea care este cioban la stână și nici nu l-am stalkuit cu lunile de zile.

Este ireal să stai și să bați apa-n piuă pe net în câte 50 de umbre ale lui Grey nu ți-a plăcut cartea, să te metamorfozezi în prezicătoare și să descrii cu lux de detalii neviitorul autorului în literatură până-ți fâlfâie urechile.

Cât despre drepturile voastre, hai să vorbim despre ele. Că ați făcut o facultate, că ați citit multe cărți… Statisticile arată că 80% din oameni au acum o facultate, așa că, să am pardon, nu este atât de relevant pentru mine. Asta ca să nu mai vorbesc de câți oameni cu facultate știu doar eu, care n-au încă nimic de spus în niciun domeniu. Era bine dacă în același timp cu diploma de studii venea și-aia de caracter, dar asta este! Că ați citit multe cărți? Așa, și? Acest lucru vă dă posibilitatea să comparați cărțile mele cu altele, ceea ce este extraordinar, dar cam atât și aici se termină extraordinarul.

Criticul, oricât de obiectiv ar vrea să fie, tot subiectiv va fi până la urmă, are și el ruda lui, are și el relațiile lui, are și el frustrările lui (ca tot omul). De unde știu eu că nu s-a trezit el morocănos, că motorul n-a pornit la prima cheie de dimineață, că eu semăn cu fosta și că fosta lui  seamănă cu mine etc. etc… 

Zic de bărbați, că na, logica feminină este recunoscută:

„ — Fată, eu nu citesc romane scrise de-o blondă! Drept cine mă iei?! Nici măcar n-a publicat la aceeași editură cu Paler. Nu, nu, eu cumpăr numai titluri americane și d-alea cărora li s-au terminat cărțile din librării înainte să fie citite de careva, că-s deșteaptă, nu blondă ca matracuca ‘ceia!”

No, sper că ne-am înțeles.

Și pentru că-mi sunteți cumva simpatici, vă spun un secret, dacă așa de tare ați vrea să nu mai scrie respectivul autor: nu-i faceți recenzie, domnule! Un autor necunoscut rămâne un autor necunoscut 🙂

Now, enough rubbing the mint, let’s write!

 

Interviuri

Interviu (recenziicărțibune)

Articol preluat de pe site-ul

Interviu # 1 Natasa Alina Culea.

1. Ce ar trebuiștie cititorii despre tine?
Cred că oricine mă cunoaște cât de cât, știe că sunt transparentă. Am răspuns mereu sincer la toate întrebările care mi s-au pus, cum s-ar spune „sunt o carte deschisă”, chiar trei cărți deschise.
Am 35 de ani, locuiesc în Sofia, Bulgaria de cinci ani. Am publicat două romane, iar al treilea va fi publicat în două-trei luni. Cărțile mele sunt disponibile în limba română în România, Moldova și în diaspora prin intermediul Amazon și Ebay.
Cărțile mi-au dezvăluit o lume a contrastelor. Datorită lor, am întâlnit foarte mulți oameni frumoși și iubitori pe care i-am integrat imediat în marea mea familie sufletească, dar și oameni torturați de răutate și de suferință mascată. Nu știu de ce cărțile au un asemenea efect, de ce scot la suprafață atâtea aspecte ale firii umane, dar scriitorul este în primul rând un observator, așa că pentru mine chiar și asta este o sursă de inspirație.
2. Ce le spui celor care îți citesc romanele și te leagă voluntar sau involuntar de personajele tale Alina și Natașa?
Le-aș transmite să judece mai puțin și să înțeleagă mai mult din psihologia personajelor. Știu, nu este ușor, trăim într-o societate în care oricine crede că-și poate permite să dea buzna în viața cuiva și să emită păreri negândite, dar trebuie să reușim cumva să facem asta, să ne depășim condiția și să fim deasupra unei societăți ce încă tinde către mediocritate și trecut.
Da, sunt și Alina, sunt și Natașa și alte zeci de personaje care nu au fost scrise încă.
3. Ce poți spune despre cărțile tale?

continuare…

Blog

Gaudeamus 2015. Invitație. Lansare de carte

De când așteptam un prilej să îmi cunosc personal cititorii! Pregătiți-vă întrebările/curiozitățile, vom interacționa înainte de a prezenta!

Sunt entuziasmată să vă invit la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus – ediția 2015, organizat la Romexpo, pavilionul central, București.

Mă veți găsi la standul editurii EPublishers (nr. 309), duminică 22 noiembrie, ora 11:00. Punctualitatea este necesară, fiecare lansare durează cam 30 de minute 😦

Se vor relansa ambele cărți

Sper să am și eu timp să mă plimb printre cărți, să le simt mirosul de tipar, să cunosc scriitori și scriitoare din Romania și să achiziționez titlurile pe care mi le doresc de mult timp!

Apropos, autografele și semnele de carte le revendicați voi, îmbrățișările le primiți oricum! 🙂

semn de carte marat iubirea are spini

semn de carte natasa, barbatii si psihanalistul

Marat. Iubirea are spini, Natasa, barbatii si psihanalistul, semne de carte, Paris, Eiffel, iubire

Marat. Iubirea are spini, Natasa, barbatii si psihanalistul

Vă mulțumesc pentru că mă citiți, pentru recenziile pe care le scrieți, pentru toate fotografiile pe care mi le trimiteți, pentru mesajele voastre, pentru că existați!

Vă îmbrățișez cu drag,

natasa alina culea autoare

Natașa Alina Culea

Cărți scrise

Citate

despre rautate citat natasa alina culea

Răutatea este un scorpion cu coada prea curbată. Sfârșește înțepându-se singur

citat scriitor natasa alina culea

Nu-i asculta pe cei care-ți spun că n-ai talent. Dar ce te faci dacă vrei să fii designer de ochelari pentru cârtițe? Sau scriitor?

natasa alina culea

Unii au încheiat pact cu Infernul. El le-a încrustat rănile, ei și-au cosit iubirea din rădăcină.

citat natasa alina culea, scriitori

Mulți scriitori au fost salvați de faptul că au murit în condiții ciudate.

citat scris, carti, ambitie, citit

Dacă citești toată biblioteca din ambiție, puteai la fel de bine să ștergi cărțile de praf.

citat scriitor, a scrie

Trebuie să mori ca să fii un scriitor faimos. Nu înainte de a scrie, desigur.

citat scriitori, critici

Scriitorii pot trăi în absența criticilor. Criticii pot spune asta?

Citat drum gresit

Dacă ești pe drumul greșit, degeaba ai fost primul la start

critica, citat, carte

Pentru a critica o carte, ai nevoie de o condiție esențială: să nu o înțelegi.

Citat divort Natasa Alina Culea

Divorțul a fost născocit pentru a nu fi nevoit să te culci cu o greșeală pentru tot restul vieții.

Cărți scrise

La o vorba… cu Cristina Barbu

Dupa cum stiti, la aceasta rubrica “La o vorba” invit oameni care se definesc prin scris. Am cunoscut-o pe Cristina prin intermediul lui Pascal. Am citit doar cateva randuri dintr-un articol scris de ea si am stiut ca vreau sa continui sa citesc, ceea ce este extraordinar. Sunt atat de putini oameni care sa ma determine sa le citesc fiecare cuvant, atat de putini care scriu cuvinte cu izvor nesecat, al caror ADN vibreaza in lumea tuturor posibilitatilor creatoare. Cristina este unul dintre acesti oameni. Aceasta discutie nu este despre mine, asa ca o voi lasa pe ea sa ne spuna mai multe…

Cine esti, Cristina?

Așa cum spuneam în prezentarea mea pe blog, sunt uneori adăpost, alteori ploaie și vânt. Doamne, ce urgie pot fi câteodată, dar și ce adăpost atunci când cineva din jurul meu are nevoie! Sunt femeie, îmi place să fiu femeie, sunt cadru didactic, sunt un prieten bun, loial, respect loialitatea, sunt soție, și din clipa în care mi-am ținut primul copil în brațe, am știut că înainte de toate, sunt mamă. Copiii mei, Irina și Radu îmi sunt cei mai buni prieteni.

Ce inseamna scrisul pentru tine?

Evadare, ca să nu mă cert cu lumea ca ansamblu, din jurul meu, ca să nu mă războiesc cu ceea ce nu-mi place, cu ceea ce mi-e străin, ca să nu mă iau la harță cu cei pe care nu-i mai recunosc, scriu, sunt pe foaia de hârtie, ca o furtună, pun și dragoste, pun și doruri, pun și dureri. Scriu ceea ce nu pot spune, ceea ce nu pot striga.

Cand ai inceput sa scrii?

Fragmente din viață scriu demult, dar scriam rar, mai mult în momente proaste pentru mine. În urmă cu ceva timp, aveam foarte mult de lucru, ceea ce presupune profesia mea, scriam articole, făceam recenzii la articole, formatam reviste, coordonam o revistă de Mediu, apoi s-a întâmplat ceva urât, nu vreau să-mi amintesc, dar din acel moment, dintr-o dată am avut prea mult timp liber. Am încercat să-l ocup cu de-ale casei, dar nu era de ajuns. Mă așezam seara în fața laptopului și realizam că nu am ce face cu el. Parcă se dilatase timpul, orice clipă devenea imensă, mă apăsa, trebuia să-mi mobilez cu ceva acel timp gonflat brusc. Așa s-au născut Taina și Tu,Dor.

Cu ce gand te asezi in fata tastaturii?

Să mă eliberez, să uit de lumea din jur. Prin scris, mi-am căpătat o anume libertate, mi-am creat o lume în care pătrund seara, ca să mă eliberez de nebunia de peste zi. Parcă m-am detașat puțin lumea reală, de răutăți, de lupte pentru putere, am înțeles mai multe, pentru că m-am întrebat mai multe, sunt mai calmă, pentru că furtuna rămâne pe foaia odată albă.

Despre ce scrii?

Despre dragoste, cel mai des, este un sentiment pe care-l trăiesc în fiecare moment, despre prietenie, despre părinții mei duși, despre ceea ce nu înțeleg, despre viață așa cum o percep eu, despre ce trăiesc zilnic.

Ce ai scris pana acum?

Câteva eseuri mi s-au publicat în diverse volume, antologii despre dragoste, despre Dumnezeu, despre satul din Gorj în care îmi petreceam vacanțele. Apoi pe blogul meu, cristinabarbu.ro, am scris povestea de dragoste dintre Taina și Tu,Dor, pe care am să o public. Curând.

Cu ce fraza incepe romanul tau?

Mă numesc Taina și povestea care urmează este povestea vieții mele.

Ce scriitori admiri?

Pe cei sensibili, iubesc metafora, pe cei care prin ceea ce scriu mă pun pe gânduri, pe cei care la finalul cărții lor mă fac să îmi pun întrebări. Dintre scriitorii români, îmi plac Ionel Teodoreanu, Eliade, Mihail Sebastian, Vintilă Corbul, Octavian Paler, mă rog, mulți alții, dar cartea care m-a marcat profund este ”Întunecare” a lui Cezar Petrescu, am crezut când am citit-o că cineva a rupt ultimele pagini, dădeam telefoane pe la colegi să-mi spună ultima frază și constatam șocată că nimeni nu mi-a rupt paginile, chiar se terminase. Dintre cei străini, îmi plac și recitesc mereu, George Orwell, ”Ferma animalelor”, William Golding, ”Împăratul muștelor”, Theodore Dreiser, ”O tragedie americană” de asemenea o carte care m-a marcat, o citeam până când Clyde era condamnat la moarte, apoi nu mai puteam continua. Târziu am reușit s-o duc la final. Îmi plac clasicii, bineînțeles, clasicii ruși, foarte mult, clasicii francezi, americani, clasicii noștri.

Ce crezi despre literatura contemporana din Romania?

Am citit cartea ta ”Marat. Iubirea are spini”. Mi-a plăcut, multă sensibilitate, am regăsit unele trăiri, unele coincidențe cu povestea Tainei, unele idei m-au răscolit. Îmi place ”Orbitor” a lui Cărtărescu, îmi place poezia, am Facebook de un an, am fost uimită să văd ce viață culturală există pe FB. Poeți de care nu auzisem, dar scriu poezii unice. În rest, cam prea mult sex explicit, sunt lucruri pe care trebuie să le lași să se subînțeleagă, orice legat de sex se vinde, dar dragostea nu este un negoț, nu trebuie să vrei să faci bani scriind atât de clar, sentimente atât de intime.

Ultima carte citita?

Ultima carte pe care n-am terminat-o, ”Hoțul de cărți”, de Markus Zusak.

Ce te face sa abandonezi o carte pe care ai inceput sa o citesti?

Era o vreme când nu abandonam nicio carte, le mâncam, le alegeam după autori, sau după nume, nu conta, le duceam la capăt chiar dacă nu-mi plăceau. Acum, nu mai am răbdarea din tinerețe. Mă enervează lălăiala, greșelile gramaticale, incoerența.

Cum ti-ai descrie temerile?

Temerile mele? Sunt cu nemiluita. Cine nu are? Nu știu dacă pot să le descriu. Pot le să spun, dar nu le pot descrie. Mi-e foarte teamă de întuneric, dar nu de noapte, ci de beznă, de întunericul acela, negru, de nepătruns. Mi-e teamă de schimbări, îmi aduc nesiguranță, mi-e teamă să nu cad pe gheață, este o teamă de când eram copil, mi-e teamă de durere, de orice fel de durere, mi-e teamă de criză, de orice formă de criză, criză de nebunie, de personalitate, iar când acest cuvânt e asociat cu bursa, cu băncile, ca să nu intru în panică, opresc orice program de știri, ascult doar muzică.

Descrie-ne una dintre amintirile tale cele mai indepartate.

Am scris amintirea asta pe blogul meu. O amintire grea. Eram la țară, la Gorj, într-o dimineaţă, capra a născut un ied. Mamaia nu era acasă, eram singură şi când am văzut iedul plin de sânge, mi-am zis să fac mamaiei o bucurie. Am scos apă din fântână, rece ca apa de munte, am umplut cădiţa în care ne făcea mamaia baie seara, am pus şampon, săpun, am pus nisip, zicea mamaia că nisipul în apa de spălat, te ţine cu picioarele pe pământ, am pus bani ca să fie bogat, doar așa învățasem, am luat o perie şi am început frecuşul. Când a venit mamaia acasă, iedul era mort de mult, iar eu, disperată, încercam să-i ţin ochii deschişi. Atunci s-a terminat o parte din copilăria mea. ”A murit, lasă-l Domnului!” a zis mamaia, iar eu, deși fusesem la toate priveghiurile copiilor luați de Gilort, atunci am simțit durerea pentru cineva dus, dus definitiv, fără cale de întoarcere. Poate nu am înțeles moartea, dimensiunea adevărată a cuvântului, a sentimentului, dar am înțeles, fără să știu atunci să-i dau nume, ireversibilul. Am dorit atunci cu toată puterea ființei mele să pot întoarce timpul cu câteva ore, dar am înțeles că asta nu poate să o facă nimeni. Am dorit atunci cu tot sufletul să fie ziua aceea parte dintr-un vis urât, eu să mă trezesc și mamaia să-mi arate că a făcut capra un ied sănătos. Dar ceea ce trăiam, era realitate. Iedul se născuse, iar eu, vinovată de neștiință, l-am aruncat în lumea de dincolo. Am simțit durere, am simțit rușine, am plâns, am strigat că nu e drept, m-am revoltat cu puterea celor câțiva ani împotriva lumii, am încercat să arunc vina, ca povara să fie mai ușoară, dar tot ce simțeam, în ziua aceea m-a maturizat cu câțiva ani, forțat, ireversibil.

😦  Cum iubesti?

Pasional, sunt leoaică, iubesc până la detașarea sufletului de trup, nu am nevoie de dragoste fizică pentru a iubi, pot să iubesc și să aștept până la marginea lumii. Iubesc în fiecare zi, așa am înțeles eu că este viața, iubesc temeinic, amănunțit, bucățică cu bucățică, de la zero, iubind, sunt vie, sunt puternică, urc munți, schimb cursul la ape. Este atât de bine să aștepți omul drag, este atât de bine când vine, iubesc sentimentul acela când intră pe ușă. Iubesc așa cum cred eu că se iubește, nu m-a învățat nimeni, am învățat singură.

Ce asteptari ai de la oameni? Dar de la tine?

De la oameni am învățat să nu mai am așteptări. Nu pentru că nu cred în oameni, dar am o mare capacitate de a lua pe fiecare așa cum este. Uneori, oamenii te dezamăgesc, atunci mai bine nu aștept nimic, nu-mi mai propun eu trăsături ale lor, nu le mai inventez, doar cu timpul le observ, le adaug lângă ceea ce știu deja. Iubesc oamenii, până la urmă, dar am învățat să mă iubesc și pe mine, de ce să mă otrăvesc cu așteptări, apoi cu deziluzii? Iau în continuare ceea ce mi se dă de la fiecare, de la viață, de la Dumnezeu. Cât despre așteptările de la mine, e mai greu, a fost un timp când nu prea mă împăcam cu mine, tocmai pentru că aveam așteptări prea ridicate, apoi am învățat să mă iau mai ușor, sunt destul de exigentă cu mine, dar trebuie să-mi iert și să-mi accept mie abaterile.

Ce te face fericita?

Lucrurile mărunte, așa cum scriam odată, unele lucruri care pot părea banale, cotidiene, nu case pe trei niveluri, mașini, genți de firmă, altceva, nu știu, poate o rugăciune, un cuib de berze, o tălpică de nou născut, o privire care-ți dă încredere, prima zi de primăvară, sau când copiii vin și îți spun lucruri pe care alți copii nu le spun părinților, când calci dimineața rochia fetei tale, sau cămașa baiatului tău și realizezi cât au crescut, poate mâna bărbatului drag pe fața ta, privirea lui în care te vezi frumoasă, genunchii tremurând la apropierea cuiva, când aștepți pe cel iubit și aștepți și nu vine și vrei să plângi, dar trebuie să zâmbești, pentru că nu ești singură și când nu mai crezi că va veni vreodată, vine, clipa în care ajung acasă, sunt fericită acasă, e liniște acasă, nimeni nu se luptă cu nimeni, nimeni nu spune răutăți, sunt apărată acasă.

Un gand pentru cititorii blogului?

Am blogul din iulie anul trecut. Am întâlnit oameni extrem de frumoși, de sinceri, oameni care mi-au devenit dragi, comunicăm mereu, s-au regăsit în trăirile Tainei sau ale lui Tu,Dor, oameni cu bucuriile, dar mai ales cu dureri mari în spate. M-am atașat de unii foarte mult, parcă sunt parte din viața mea. Vreau să le spun, că indiferent prin ce trec, să rămână copii, să nu uite să iubească, să râdă chiar dacă pe umerii lor au un munte, să creadă în Dumnezeu. Credința le ia greutatea ce-i apasă.

O superba incheiere! O puteti urmari pe Cristina, pe blogul ei.

Cu drag,

Natașa

Cărți scrise

Adevărurile lui Pascal

Conversație cu Pascal Nour. Cine este? Vă dau un indiciu, cineva care scrie foarte mișto. Vai, m-am exprimat precum Mircea Cărtărescu, iertare. Revenind la Pascal, mi-a trebuit ceva timp să trec peste Tourette-ul lui verbal în ușurința exprimării precum: vagin, felație, curcubeu, (pentru cunoscători), vagin, vagin, etc… și să ajung la exprimarea lui interioară.

„Învăţ să îmi controlez emoţiile şi să fug departe de cele care îmi fut pozitivismul în cele mai îndoielnice poziţii sexuale sau prin tot felul de locuri dosnice şi infecte” (Pascal Nour)

cristian pascal nour

Ce ai scris până acum, Pascal?

Am scris nenumărate scrisori de amor, câteva cu final fericit, altele cu finalizare ulterioară, una dintre ele, cea mai recentă, încă fără răspuns. Am scris câteva nuvele fantastice în tinerețe și, dat fiind faptul că au fost apreciate de puținii oameni care au avut ocazia să le citească, am început să cred cu tărie că mă pricep la scris. Mă înșelam dar m-am convins de asta destul de târziu. De atunci am tot scris. Jurnale, însemnări, poezii, povești scurte sau lungi, tentative de nuvele, tentative de scenarii de teatru sau film, articole în ziare și reviste, absolut tot ce simțeam, trăiam sau îmi imaginam. Aproape am terminat chiar și două romane, dar le-am abandonat între timp. De curând l-am abandonat și pe al treilea. Există totuși și texte care au supraviețuit.

De ce scrii?

Scriu pentru că nu pot să dorm, scriu pentru că sunt un visător fără pereche, scriu pentru că îmi place, scriu pentru actul în sine, fără să urmăresc neapărat un fir epic sau o anume finalitate. Scriu cu drag chiar dacă majoritatea textelor sfârșesc în recycle bin sau într-un sac menajer de 40 l.

Ce crezi despre cărțile care se citesc acum, în România?

Habar nu am ce cărți se citesc în România. Îmi plac cărțile pe care le citesc eu cu drag pana la capăt, îmi plac sau îmi displac cărțile pe care le citesc apropiații mei. Îmi plac oamenii pe care ii văd citind, fie că îl citesc pe Cioran, fie că o citesc pe Sandra Brown.

Ce carte ți-a schimbat viața?

Jules Verne – Pilotul de pe Dunăre este cartea care m-a învățat să citesc iar acest lucru cred că mi-a schimbat viața.

Am notat. Crezi că este o condiție vitală ca un scriitor să aibă o experiență bogată de viață?

Pentru un scriitor, singura condiție vitală este să scrie. Fie că scrie despre ce a trăit sau trăiește, fie că se inspiră din viețile altora, fie că doar are o imaginație foarte bogată.

Cum definești frustrarea intelectuală contemporană?

Mă întrebi dacă mă doare să văd ca alții, mult mai proști decât mine, au o mulțime de realizări, în timp ce eu mă tăvălesc în mizeria eșecului? E ok, mă consolez cu faptul că sunt sexy.

Ăăă nu mă refeream la asta, dar ma bucur că ai menționat o realitate cam tâmpă. Știi ceva? România chiar are nevoie de scriitori sexy :)) Un citat care vorbește despre tine…?

„E posibil oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanţă au necazurile şi nenorocirile mele dacă sunt în stare să fiu fericit? Ştiţi, nu înţeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac şi să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om şi să nu fie fericit că-l iubeşte? Există atâtea lucruri minunate pe care le întâlneşti la fiecare pas şi pe care până şi omul cel mai decăzut le găseşte minunate!”

Câte cărți vrei să scrii, Pascal?

În momentul acesta îmi doresc să scriu doar una, una și bună. O carte pentru care să se lupte editurile, o carte care să fie transformată apoi intr-un film, un film care să fie premiat apoi la Cannes, toate acestea, bineînțeles, post-mortem.

Cred că am visat în același timp, să nu ne trezească nimeni! Mai puțin partea cu post-mortem, nu aș putea să mă bucur de critici. Dacă ai putea alege, unde ai vrea să trăiești, unde te-ar inspira să scrii?

Tijuana sau Buenos Aires.

Despre ce adori să scrii, pur și simplu?

Ador să scriu despre mine. Sunt cel mai interesant om pe care l-am cunoscut până acum.

Punctăm sinceritatea și mergem mai departe. P.S. Dacă ești interesant? Mark my words: totally! Scrierile tale se concentrează în jurul erotismului. De ce?

Nu stiu dacă scrierile mele se concentrează neapărat în jurul erotismului, dar sexualitatea mea, pe care, slavă cerului, o redescopăr sau o reinventez aproape în fiecare zi, a fost, este si va fi mereu un aspect foarte important al vieții mele. Noaptea trecuta am visat că am făcut sex cu mine, cel de acum 16 ani. Cum aș putea să nu scriu despre asta?

Hmm… poate imi spui mai multe in urmatoarea sedinta 🙂 Vorbește-mi despre temerile tale, ce formă au, ce culoare…?

Credeam că mi-e frică de păsări, de zilele de marți și vineri 13, de înălțime, de clovni, de oameni și de alte câteva mărunțișuri, dar am constatat recent că singura mea teamă reală este că mă plictisesc din ce în ce mai tare de viață, iar această teamă are forma unui pumnal si culoarea unei supradoze de antidepresive.

Ce te fascinează la o femeie? Dar la un bărbat?

Femeile mă fascinează, e adevărat, dar nu pot să generalizez. Fiecare are ceva al ei, ceva care mă înnebunește într-un fel sau altul. Cel mai recent am fost fascinat de perspicacitatea unei femei. Cat despre bărbați, în afară de câteva cazuri izolate, eu sunt singurul bărbat pe care îl găsesc cu adevărat fascinant.

Dacă ar fi un aprozar în care s-ar vinde fericire, cum l-ai aborda, cât ai cumpăra?

Nu cred că fericirea se va vinde vreodată intr-un aprozar. Mai degrabă într-o patiserie/cofetărie, cu o femeie frumoasă după tejghea. Nu văd fericirea altfel decât în compania unei femei. Aș aborda-o cu „un ecler și o negresă la pachet, te rog”, dar la final aș pleca doar cu ea, cu femeia.

Majoritatea ar cere doar o savarină… vezi, asta înseamnă să fii scriitor 🙂 Unde îți găsești inspirația? Ți-e teamă de o zi în care nu ai mai avea inspirație?

Inspirația este amanta perfectă. O caut și o găsesc doar atunci cand ne dorim amândoi asta.

Dacă ziua de mâine n-ar mai exista, ce ai face astăzi?

Ziua de mâine este mereu o incertitudine, așa că azi nu fac ceva ce mi-am propus ieri.

Ești autentic?

Sunt autentic în măsura în care imitatorii mei îmi dau voie să fiu.

O să contactezi imitatorii tăi să îmi citească articolul despre autenticitate și să te lase în pace. Ce ringtone ai la telefon?

Urăsc să vorbesc la telefon așa că am un ringtone foarte enervant, atât de enervant încât să-mi amintească de fiecare dată când îl aud că urmează să fac un lucru pe care îl urăsc.

O încheiere?

Să fie pace!

 

Aceasta a fost conversația cu Pascal, mușcătoare și sinceră. Vreți să citiți ce scrie?

Vă invit pe blogul lui.

 

Cu drag,

Natașa

Blog

Oamenii sunt buni!

Nu cred in natura diabolica a omului.

De ce? Pentru ca am motive. Pentru ca dupa ce mananc ciocolata imi vin idei, m-am reapucat de scris. Dar nu orice fel de ciocolata, doar aceea neagra, cu aroma de cafea, fara zahar. Atunci iti vin ideile 🙂

Eu cred ca omul s-a nascut sa faca bine. Omul s-a nascut sa caute iubirea (truism poate, dar nu mai putin real), sa dea si sa primeasca afectiune, sa mangaie un animal, sa protejeze natura, sa evolueze.

Ocazional, da, oamenii fac rau. Hai sa vedem de ce:

Primul motiv este frica. Frica este implantata in mintea noastra de mici, sustinuta de mass-media si intarita de convingeri. Asa actioneaza frica, paralizeaza orice initiativa de a iesi din ea. Oamenii sunt profund nefericiti, tematori, nu diabolici.

Omul este invidios, nu pentru ca doreste raul celuilalt, ci pentru ca binele celuilalt ii aminteste de esecul pe care el il resimte. Cei care simt invidie, va rog sa nu va mai autoflagelati, asta nu va face un om rau, nu doriti raul altuia, vreti doar si voi ceva ce vedeti la altcineva. Nu este nimic ingrozitor in asta, este normal sa aveti dorinte. Nu pierdeti timp pretios cu detaliile vietii unei persoane care are succes. Folositi-va resursele pentru propriul dvs. succes, faceti ceva zilnic pentru asta. Pas cu pas. Nu trebuie sa stiti totul acum, fiecare pas inainte o sa vi-l indice pe urmatorul.

Omul sustine o industrie cruda, aceea in care animalele sunt intemnitate, exploatate si ucise. In mod normal, un procent foarte mic din populatie ar omori un animal, majoritatea pusi in fata acestui fapt ar prefera o salata, o placinta delicioasa, o mancare de cartofi, o ciorba de legume… Dar puiul vine ambalat frumos in supermarket, cu o eticheta cu un pui gras si fericit care ciuguleste graunte in iarba. Toate acestea pentru a nu se face legatura cu realitatea. Cei din industria alimentara stiu ca daca imaginile ar fi reale, numarul de vegetarieni/vegani ar exploda peste noapte; desigur, ei nu vor sa isi piarda clientii. Oamenii sunt manipulati cu buna stiinta.

Omul produce deseuri, foarte multe, sufocant de multe. S-au facut multe demersuri si in ultimul timp, oamenii se reintorc catre natura, dupa ce au incercat in lipsa acesteia sa traiasca si nu au reusit. S-au reorientat catre fermele cu produse bio, se militeaza pentru reducerea gunoiului menajer. Iubesc astfel de initiative. Ganditi-va de doua ori inainte sa aruncati orice punga de plastic.

Omul fura atunci cand ii este teama ca nu va avea suficient. Intotdeauna. Ajungem iar la teama, nu? Da, pentru ca oamenilor le este teama de boli, de saracie, de indiferenta, de esec, de lipsa iubirii, de moarte. Oamenilor le este teama sa traiasca. Va dati seama in ce teroare traieste cel care are foarte multi bani si ii este continuu teama ca nu sunt de ajuns? Sau cel care fura pentru ca nu reuseste sa supravietuiasca? Va amintiti de Jean Valjean din “Mizerabilii”?

Omul minte atunci cand ii este teama ca daca ar spune adevarul, nu va fi acceptat de ceilalti. Tot teama.

Oamenii care au bani sunt rai. Gresit, oamenii fac bine sau rau indiferent de cat de multi bani au. Cu bani poti construi azile de batrani, poti face donatii, poti ajuta alti oameni. Banii nu sunt ochiul dracului si nici al ingerului. Sunt o unealta pe care o poti folosi pentru a face bine sau rau.

Pentru scriitori! Fiind autoarea a doua carti, am intrat si eu in aceasta lume. Vorbeam mai devreme cu o autoare (care sunt convinsa ca scrie minunat) si reflectam la situatia autorilor/scriitorilor din Romania. Se pizmuiesc unii pe altii, se acuza de plagiat, se feresc unul de celalalt. De ce? Pentru ca nu realizeaza beneficiile colaborarii. Oameni buni, cititorii nu citesc o singura cartea toata viata, a voastra! Va rog sa va coalizati si sa reamintiti oamenilor placerea de a citi o carte buna. Impartasiti idei, sustineti toti autorii si va veti autosustine. Nu asociati succesul cu scandalul (idée foarte sustinuta in media). Va dau un exemplu, Mircea Cartarescu, un om modest care nu se implica in scandaluri. Nu puteti spune ca nu are succes, nu? Daca nu aveti succes deloc intr-un domeniu, poate fi din cauza tacticii abordate, gresite. Schimbati tactica, sau schimbati domeniul; cine stie ce alt talent neexploatat aveti? Invatati sa dati drumul incrancenarii.

Oamenii sunt buni, aceasta este credinta mea de neclinitit. Sunteti frumosi si toti meritati sa fiti iubiti. Uneori, intru si eu in valtoarea prejudecatilor, in menghina rautatii, apoi trag aer in piept si-mi amintesc cine sunt.

Pentru a afla noile postari, va puteti abona (subscribe) la acest blog.

Natasa Alina Culea (Autoare)