Blog

Scrisoare către critici, bloggeri și către cine se mai simte

Dragii mei,

Am auzit că-mi bălăcariți cărțile. Cum să nu? Chiar vă rog, poftiți și cu-altă ocazie! Uitasem, am o singură mică-mare mențiune: nu pe cheltuiala mea, da aia care este (aproximativ 30 de lei pe carte).

Știm că autorii făcuți ca la ușa cortului vor să fie cool și-o să vă spună „Mulțumesc pentru circotecă, aka recenzie”  și-o să vă mai spună că apreciază efortul pe care l-ați făcut, bucurându-vă în avans că autorului îi va pica fața când o va lua la citeală. Eu nu sunt interesată să par cool, pentru că nu asta mi-am scris pe lista de obiective pe anul 2016; poate din 2017 încolo, dar nu promit. Ce am pe listă? Să fiu autentică, să nu mă mint singură și să recunosc adevărata intenție din spatele fiecărei acțiuni, lucru pe care vi-l recomand din suflet și vouă.

Revenind, dacă doriți să mă „aranjați literar”, cumpărați-mi cărțile și-apoi puteți să vă sprijiniti și mobila-n ele, să le folosiți pe post de hârtie de budoir, hârtie de copt castane, ce doriți voi și ce vă mai trece prin cap.

Nu știu domnule, dar vizual este ca și cum omul îti dă un cadou și tu îi dai peste mână, zău așa! Am primit și eu cadouri nesuferite, dar le-am dat mai departe, le-am pus în beci, orice altceva, dar nu mi-am vărsat fierea public pentru că n-am primit ce mi-am dorit, nu m-am dat cu fundul de pământ având spume la gură, nu i-am vorbit despre fizicul lui, despre vărul lui de-al optulea care este cioban la stână și nici nu l-am stalkuit cu lunile de zile.

Este ireal să stai și să bați apa-n piuă pe net în câte 50 de umbre ale lui Grey nu ți-a plăcut cartea, să te metamorfozezi în prezicătoare și să descrii cu lux de detalii neviitorul autorului în literatură până-ți fâlfâie urechile.

Cât despre drepturile voastre, hai să vorbim despre ele. Că ați făcut o facultate, că ați citit multe cărți… Statisticile arată că 80% din oameni au acum o facultate, așa că, să am pardon, nu este atât de relevant pentru mine. Asta ca să nu mai vorbesc de câți oameni cu facultate știu doar eu, care n-au încă nimic de spus în niciun domeniu. Era bine dacă în același timp cu diploma de studii venea și-aia de caracter, dar asta este! Că ați citit multe cărți? Așa, și? Acest lucru vă dă posibilitatea să comparați cărțile mele cu altele, ceea ce este extraordinar, dar cam atât și aici se termină extraordinarul.

Criticul, oricât de obiectiv ar vrea să fie, tot subiectiv va fi până la urmă, are și el ruda lui, are și el relațiile lui, are și el frustrările lui (ca tot omul). De unde știu eu că nu s-a trezit el morocănos, că motorul n-a pornit la prima cheie de dimineață, că eu semăn cu fosta și că fosta lui  seamănă cu mine etc. etc… 

Zic de bărbați, că na, logica feminină este recunoscută:

„ — Fată, eu nu citesc romane scrise de-o blondă! Drept cine mă iei?! Nici măcar n-a publicat la aceeași editură cu Paler. Nu, nu, eu cumpăr numai titluri americane și d-alea cărora li s-au terminat cărțile din librării înainte să fie citite de careva, că-s deșteaptă, nu blondă ca matracuca ‘ceia!”

No, sper că ne-am înțeles.

Și pentru că-mi sunteți cumva simpatici, vă spun un secret, dacă așa de tare ați vrea să nu mai scrie respectivul autor: nu-i faceți recenzie, domnule! Un autor necunoscut rămâne un autor necunoscut 🙂

Now, enough rubbing the mint, let’s write!